Un blog de familie, o familie mai ciudată, dar al dracului de simpatică

Toată lumea se întreabă cum a fost posibil aşa ceva, cum eu Ţuţu, am ajuns să mă împrietenesc la cataramă cu Nae. Uite că se poate. Şi ce dacă el are coada mai lungă? Nu-mi pasă, abia îl prind mai uşor când alerg după el prin curte. Şi ce dacă el se poate sui în copaci şi eu nu, nu mă mişc de sub copacul ăla până nu se dă jos de bună voie. Ştie cât de perseverent sunt.

L-am cunoscut pe Nae într-o vară, e mai bătrân ca mine, dar ne înţelegem bine. Ce să vă mai spun , povestea noastră a început acum câteva luni şi, domn`e, ne înţelegem minunat, eu pe limba mea, el pe limba lui. La început, când l-am auzit vorbind, am crezut că face mişto de mine, dar nu e vina lui, e bătrân săracul...
Destul cu vorbăria, să mă prezint: eu sunt Ţuţu, un pechinez simpatic, născut undeva prin Sibiu, dar m-am mutat în Prahova. Tare norocos am fost. În ceea ce priveşte aspectul ăsta, ca în alte aspecte, nici nu vreau să-mi amintesc. De un singur lucru mă plâng, dar asta vă voi spune mai târziu. Gata, acum tac că iar îmi sare Nae în cap şi-mi spune că îmi merge gura ca o moară stricată (tare ţâfnos e boşorogul ăsta).
Hai, pa.